Bibliografie- Mihai Eminescu

1850 : se naşte la Ipoteşti pe data de 15 ianuarie ca al şaptelea copil al familiei Eminovici.

1858 – 1860 : urmează şcoala primară.

1860 – 1861 : urmeazã cursurile Ober Gymnasyum din Cernăuţi

1867  :  este angajat ca sufleur în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly.

1869  :  se înscrie la  Universitatea de Filosofie din Vienna.

1872-1874 : este student la Berlin.

1873 : primeşte o slujbă la Consulatul român din Berlin.

1874 : este numit ca director la  Biblioteca Centrală din Iaşi.

1877  : se stabileşte la Bucureşti, unde este redactor la ziarul “Timpul”, unde desfăşoară o intensã activitate publicistică.

1883 : începe o perioadă dramatică pe planul sănătăţii sale, marcată de internări în spital, urmate de reveniri în viaţa publică şi de activitate literară, alternanţe ce se vor întîmpla pînă la prematura sa moarte.

1889 : în cursul noptii de 15 iunie, la ora 3 a.m., moare în sanatoriul doctorului Şutu şi va fi înmormîntat, două zile mai tîrziu la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Poeziile sale cele mai cunoscute, care i-au adus faima şi titlul de cel mai mare poet român: Luceafărul, Mortua Est, Scrisoarea a III-a, Epigonii, Lacul, Singurătate, O mamă, Adio, Înger si demon, Melancolie, Dorinţa, Floare-albastră, Memento Mori, Strigoii, Odã (în metru antic), Mai am un singur dor, La steaua.

Tudor Arghezi-Bibilografie

Tudor Arghezi
Nascut la 21 mai 1880 la Bucuresti ; decedat la 14 iulie 1967 la Bucuresti
a fost un scriitor roman cunoscut pentru contributia sa la dezvoltarea poeziei si a literaturii pentru copii

1. Primii ani
1880 Epitaful scris de Tudor Arghezi (Ion N. Teodorescu) si daltuit pe lespedea mormantului sau din Martisor ne certifica ziua exacta a nasteri si obarsia sa olteneasca " Nascut in Bucuresti, la 21 mai 1880,cu origini parintesti in Gorj " Tatal poetului , Nae Teodorescu, s-a nascut la 7 ianuarie 1859, in craiova. Despre mama sa, Maria, al carei nume se afla consemnat in certificatu de nastere al poetului, -certificar controversat si chiar contestat de unii istorici si critici literari, datorita unor date eronate-, nu exista nici un alt document ofocial care sa-i certifice numele care sa contina minime date biografice
1887 - 1891 Este elev al Scolii primare "Petrache Poeteanu" situata in apropiere de Piata Amzei. Numele primului sau dascal, parintele Nicolae Abramescu, revine ca o delicata amintire, ori de cate ori Tudor Arghezi, il evoca in scrierile sale.
1891 - 1896 Urmeaza cursurile Gimnaziului "Cantemir-Voda ", situatia familiala obligandu-l sa locuiasca la internatul "Sfantul Sava", din Bucuresti De la varsta de 11 ani este nevoiit sa se intretina singur, dand meditatii. Vacantele nu si le iroseste , isi gaseste diferite indeletniciri ce ii vor completa sursele de existenta
2. Debutul literar
1896 Anul debutului literar.La 25 iulie, publica in ziarul "Liga ortodoxa", condus de Alexandru Macedonski, proza Din ziua de azi, iar in nr. 9, din 30 iulie, poezia Tatal meu , semnata Ion N. Teodoreanu. In acelasi ziar si in "Suplimentul literar" al acestuia va mai publica inca 15 poezi, unele semnate Ion Theo. La cenaclul lui Alexandru Macedonski, pe care-l frecventa de cateva luni, il cunoaste si se imprieteneste cu Grigore Pisculescu (Gala Galaction), elev la liceul "Sfantul Sava", prietenie care va dura peste deceni, pana la moarte Tot din acest an,dateaza amintirile primelor intalniri cu pictorul Stefan Luchian, I.L. Caragiale si G. Ibraileanu. In decembrie intrerupe colaborarea la "Liga Ortodoxa" ,deoarece Alexandru Macedonski "intervenea cu pana" in manuscrisele tanarului poet.
1897 - 1899 Incepand cu primul numar al "Revistei moderne" (20 iulie 1897) reapare semnatura lui Ion Theo, sub poezia Clara noapte, urmata de alte pozii . La 1 februarie 1898 apare primul numar al revistei "Viata noua" care reuneste in paginile sale semnaturile unor tineri scriitori talentati: Mihail Sadoveanu, Grigore Pisculescu, N .D.Cocea si Ion N. Theodorescu. In numarul 6, din 19 aprilie, apare pentru prima data pseudonimul Ion Th. Arghezzi, cu care semneaza poemul in proza Senar, (In anul 1956, prin actul nr. 75108, de schimbare a numelui, aceste pseudonim, ortografiat, intre timp, Arghezi, depaseste aria literaturii, devenind, pentru poet si familia sa, nume oficial).
3. Perioada monahala
1900 La inceputul lui februarie (5),pleaca la manastirea Cernica, pentru a se calugari iulie 10. Dupa un noviciat de 4 luni este tuns si invesmantat in haina monarhala,primind numele de Iosif septembrie 8. Este hirotonisit diacon de catre Mitropolitul Primat, in Catedrala Mitropolitana. noiembrie 23. Mitropolitul Iosif Gheorgian il aduce in Bucuresti la secretariatul Mitropoliei, tanarul calugar-poet bucurandu-se de protectia si pretuirea sa. Il recomanda "Rreferent de conferentiar pentru religie comparata la Scoala de ofiteri" .
4. Pribegia
1905 La 30 ianuarie se naste, la Paris, Eliazar-Loatar, fiul nelegitim al lui Tudor Arghezi si al Contantinei Zissu. Mama copilului, profesoara este nevoita sa-si ascunda maternitatea. Il lasa in grija unei doici si revine in tara. Ingrijorat de soarta copilului, ramas "pe brat strain", Tudor Arghezi se hotaraste sa mearga in Franta, pentru a-i reglementa situatia. Abia in ultimile zile ale luni noiembrie paraseste Bucurestiul, cu destinatia Paris, impreuna cu mama sa. Dupa implinirea unor formalitati greoaie si costisitoare, in cele din urma reuseste sa clarifice situatia copilului, plecand toti 3 spre Zurich, unde drumurile se vor desparti - Maria Theodorescu intorcandu-se in tara,cu Eliazar, iar Tudor Argehzi indreptandu-se spre Fribourg.
1910 Dupa o absenta de 6 ani, oadata cu publicarea poemului Ruga de seara, in nr. 1 al revistei "Viata sociala", de sub conducerea lui N.D.Cocea, numele lui Tudor Arghezi reapare in presa romaneasca. La sfarsitul anului , se reintoarce in tara, chemat pentru reglementarea sericiului militar. In carnetul sau de drum noteaza: "J'y suis depuis decembre 1910" .
5. Activitatea publicistica si literara.
1911 - 1912 Coalboreaza la o serie de reviste, primare ca "Facla", "Viara sociala', "Rampa", "Viata romaneasca", cu articole in care sunt dezbatute probleme ale vietii literare sociale si politice.

Malul siretului

Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică
Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
Râul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.

Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde
Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos.

Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,
Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteoară,
Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor,
Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.

Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale
Cu cel râu care-n veci curge, fără-a se opri din cale,
Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald
Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.

Craiasa din povesti

Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;

S-adun flori în şezătoare
De painjen tort să rumpă,
Şi anină-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă.

Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,

Dându-şi trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fermecată.

Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri;

Ca să iasă chipu-n faţă,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.

Ea se uită... Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună.

Ce te legeni?....

-Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Afara-i toamna

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.